șiștoare definitie

credit rapid online ifn

șiștoáre (-óri), s. f.1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”. substantiv femininșiștoare

șiștoáre și șitoáre f., pl. orĭ (cp. cu vsl. šiti, a coase). Nord. Fîșie, petică cu care se strînge fusta saŭ pantaloniĭ. substantiv femininșiștoare

credit rapid online ifn

șiștoare f. Mold. 1. bandă mărginașă la stofe; 2. mâner la crângul morii: prâsnelul este alcătuit din șapte șiștori. [Origină necunoscută]. substantiv femininșiștoare

ȘISTOÁRE, șistori, s. f. (Reg.) Cingătoare, betelie. ♦ Fașă (1). substantiv femininșistoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișiștoare

șiștoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șiștoare șiștoarea
plural șiștori șiștorile
genitiv-dativ singular șiștori șiștorii
plural șiștori șiștorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z