șiștóacă f., pl. oace (cp. cu răstoacă). Hogaș, drum pe unde se scurg apele: hornurile (?) și șiștoacele drumurĭ ale puhoaĭelor (Ureche, Legende, Bucureștĭ, 1896, 39 ș. a. la Tkt.). substantiv feminin șiștoacă
| șiștoacă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șiștoacă | șiștoaca |
| plural | șiștoace | șiștoacele | |
| genitiv-dativ | singular | șiștoace | șiștoacei |
| plural | șiștoace | șiștoacelor | |