ȘIȘCĂVÍ, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi peltic. – Din șișcav. verb șișcăvi
șișcăvì v. Tr. a rosti detectuos anumite litere (l pentru r). verb șișcăvì
șișcăvésc v. intr. (d. șișcav). Olt. Trans. Vorbesc peltic. verb șișcăvesc
| șișcăvit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | șișcăvit | șișcăvitul | șișcăvită | șișcăvita |
| plural | șișcăviți | șișcăviții | șișcăvite | șișcăvitele | |
| genitiv-dativ | singular | șișcăvit | șișcăvitului | șișcăvite | șișcăvitei |
| plural | șișcăviți | șișcăviților | șișcăvite | șișcăvitelor | |