!șâșâíre/șișăíre (pop.) s. f., g.-d. art. șâșâírii/șișăírii; pl. șâșâíri/șișăíri substantiv feminin șâșâire
șișăíre v. șâșâíre substantiv feminin șișăire
ȘISĂÍRE s. f. v. șâșâire. substantiv feminin șisăire
!șâșâí/șișăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 șấșâie/șíșăie, imperf. 3 sg. șâșâiá/șișăiá; conj. prez. 3 să șấșâie/să șíșăie verb șâșâi
șișăí v. șâșâí verb șișăi
ȘIȘĂÍ vb. IV. v. șâșâi. verb șișăi
| șișăire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șișăire | șișăirea |
| plural | șișăiri | șișăirile | |
| genitiv-dativ | singular | șișăiri | șișăirii |
| plural | șișăiri | șișăirilor | |