reduceri si promotii 2018
Definitie și - ce inseamna și - Dex Online

și definitie

se pr. 1. reflexiv: se laudă; 2. impersonal: se zice. [Lat. SE]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume se

se pron. refl. – Arată că persoana care îndeplinește o acțiune este și aceea care o suferă. – Var. Munt. să. Mr. se. Lat. se (REW 7761), conservat în toate limbile romanice. Ca și în sp. are și valoare de pron. nehotărît: se spune = fr. on dit; șade cum se șade = „șade ca toată lumea”. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume se

î́șĭ, V. și (pron.) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume îșĭ

síne pr. ac. acc., neacc. se, se- (se-aduce), -se (ducându-se), s- (s-a dus), -s- (dusu-s-a) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sine

síne pron. – El însuși. Lat. se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezența unui cuvînt monosilabic în poziție tonică, cf. lat. sese, sp. consigo. Se folosește ca mine (pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepoziționale; înv., acuzativ fără prep.); dar a ajunsînsemne „cuget lăuntric”, sens cu care se folosește ca s.: în sinea luiîn sine „înlăuntrul său”, în sinea mea „pentru mine” etc.; și, de asemeni, cu posesivul enclitic în sine-mi, în sine-ți, în sineși. În sec. XIX s-a folosit pentru a traduce pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestătător (autonom) etc. Dintre aceste formații s-au păstrat în limbă numai sinucidere și sinucigaș. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sine

sine pr. servind de complinire: 1. el însuș: se gândi in sine; 2. ființă, fire: a-și veni în sine. [Lat. SE (cu acelaș sufix intensiv ca la mine, tine)]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sine

síne ac. accentuat al luĭ el (din maĭ vechiu sene, din se, să, ca *me, mă, mine. V. mine). Vechĭ. Azĭ rar. Pe el, pe ĭa, pe eĭ, pe ele: Rîde dracu, de porumbe negre, și pe sine nu se vede (Prov.). Dușmaniĭ s’aŭ lovit pe sine. In sine, în el, în ĭa, în eĭ, în ele: îșĭ zise, ișĭ ziseră în sine (cugetă, cugetară). În parte, considerat independent: ideĭa în sine. La sine, către el: trase la sine mîncarea. De sine stătător, independent. A-șĭ veni în sine, a-șĭ veni în fire (el, eĭ). De la sine, din îndemnu luĭ saŭ al lor, fără sila nimănuĭ: bou, boiĭ intră în staul de la sine. A-șĭ ĭeși din sine, a fi fără sine, a-șĭ ĭeși din fire, a fi afară din fire (de furie, de frică). A-șĭ veni în sine, a-șĭ veni în fire, în simțirĭ. — În sinea luĭ, în sinele luĭ și chear în sinea mea, in sinele meŭ, locuțiunĭ pline de răŭ gust ale cărturarilor vechĭ și noĭ îld., în gîndu luĭ, în gîndu meŭ saŭ în sine, în mine: el ișĭ zise în sine, eu îmĭ ziseĭ în mine. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sine

SINE pron. refl. (Forma accentuată de acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin „însuși”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau, înv., „pre”, având funcție de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepoziții, are funcție de atribut, de complement indirect sau de complement circumstanțial) Păstrează totul pentru sine însăși. ◊ Expr. De la sine = fără ajutorul sau intervenția cuiva, prin propriile forțe; din proprie inițiativă. (Substantivat) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în gând. – Lat. se (după mine, tine). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sine

SÍEȘI pron. refl. (Forma accentuată de dat., pers. 3, pentru toate genurile) Lui însuși, ei însăși. [Pr.: sí-eși] – Sie + [î]și. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sieși

síne díe (lat.) (di-e) loc. adj., loc. adv. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sinedie

SÍNE DÍE loc. adv. fără o dată precisă. (< lat. sine die) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sinedie

SÍNE DÍE loc. adj., loc. adv. Fără a fixa o dată precisă. – Loc. lat. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sinedie

SÍNE QUA NON loc. adj. (condiție) fără de care nu se poate; indispensabil, necesar. (< lat. /conditio/ sine qua non) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sinequanon

sine-qua-non adv. fără care nimic nu se poate face, indispensabil: condițiune sine-qua-non. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume sinequanon

de síne stătătór loc. adj. m., pl. de síne stătătóri; f. sg. și pl. de síne stătătoáre articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume desinestătător

ȘI2 pron. refl. v. își. invariabil și

și adv.1. La fel, tot așa. – 2. Chiar, în plus, însă. – Și mai.Și mai și.3. Deja, îndată. – 4. (Conj.) Plus, cu. – Mr., megl., istr. și. Lat. sῑc (Pușcariu 1588; REW 7892), cf. it., prov., cat., sp. si, port. sim. Înv. folosit și enclitic pentru a întări pron. sau adv., cf. atunceși, același, totuși etc. (Tiktin). invariabil și

zi, și așa! expr. (deț.) și tu ai țigări? invariabil zi

2) și conj. copulativă (lat. sîc, așa; it. sĭ, da; fr. pv. sp. si, pg. sim. Vfr. însemna „și”. V. sic). Împreună cu, plus, cu: oameniĭ și animalele, ziŭa și noaptea, apa și uscatu. (Greșit orĭ de prisos și cu: eu și cu tine). Adv. Asemenea: plec și eŭ, și eŭ am fost. Deja, pe loc: cum a auzit, a și plecat, a și zis. Ĭar, dar, pe cînd: țara pĭere, și baba se pĭaptănă. Tot așa, de o potrivă [!]: cum e sfîntu, și (saŭ așa și saŭ tot așa și) tămîĭa. Eĭ, și ? locuțiune pin [!] care cerĭ să se continue povestirea întrebînd ce-a maĭ fost saŭ pin care sfidezĭ: Eĭ, și ? Ce maĭ zicea el ? A zis că va reclama ! – Eĭ și ? (adică: Ce e cu asta? Nu-mĭ pasă !). Și așa, 1. și fără asta: sîntem fericițĭ și așa; 2. cu asta, de aceĭa: a auzit c´am sosit, și așa a venit. Și dacă, chear [!] așa să fie, nu-mĭ pasă: Fugĭ, că te vede ! – Și dacă ! (V. deși). Și maĭ și, și maĭ mare (orĭ mic) încă, și maĭ intens, și maĭ breaz: acesta e și maĭ și, asta (de ex., o surpriză) e și maĭ și. invariabil și

și1 conjcț., adv. invariabil și

și2, și-, -și, -și- v. síeși invariabil și

ȘI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. și verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai, exact. Precum a zis, așa a și făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa. 3. Chiar, încă, pe lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu pățești și tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradația) O cameră și mai mare.Loc. adj. (Cu valoare de superlativ) Și mai și = mai grozav, mai strașnic. 4. (în propoziții negative) Nici. Însă și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi și spuse. 2. Deja. Masa se și pune în grădină. B. Conj. I. (Marcă a coordonării copulative) 1. (Leagă două părți de același fel ale unei propoziții) Este voinic și tânăr. 2. (împreună cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice a adunării) Plus. Doi și cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci și unu până la nouăzeci și nouă) Șaizeci și opt. ♦ (Ajută la formarea numeralelor care exprimă numere zecimale, legând partea zecimală de întreg) Trei și paisprezece. (Indică adăugarea unei cantități) Plus. Unu și jumătate. 3. (Leagă două substantive între care există o corespondență sau o echivalență) Binele și răul. 4. (Așezat înaintea fiecărui termen al unei enumerări, ajută la scoaterea lor în evidență) A adus și vin, și mâncare, și cărți. ♦ (în repetiții, ca procedeu stilistic) Ia cuvântul și vorbește și vorbește. 5. (Leagă două propoziții de același fel, indicând o completare, un adaos, o precizare nouă) Deschide ușa și intră. 6. (Accentuat, în corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai..., ci și... Are în mână și pâinea, și cuțitul. 7. (în stilul epic și popular, mai ales în povestire, se așază la începutul frazei, indicând continuitatea desfășurării faptelor) Și a plecat fiul de împărat mai departe. ♦ (întrebuințat înaintea unei propoziții interogative sau exclamative, subliniază legătura cu cele povestite anterior) Și ce vrei să faci acum?Expr. Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are? ♦ (întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în ușă...Și?Mă duc să deschid. 8. (Precedat de adv. „ca” are funcție comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe la pescuit ca și la multe altele; b) aproape, aproximativ. Treaba este ca și sfârșită. II. (Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar, dar. Aude vorbindu-se și nu pricepe nimic. III. (Marcă a coordonării concluzive) Deci, prin urmare. E o glumă și nu o lua în serios.Lat. sic. invariabil și

și conj. 1. leagă între ele părțile cuvântului: eu și tu; 2. în corelațiune cu cum: cum e sacul și petecul; 3. asemenea: și noi ne ducem; 4. deja: s´a și dus; 5. mult: câte alte ponosuri și mai și CAR. [Lat. SIC, așa]. invariabil și

SI s.m. invar. (Muz.) Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. [< it. si]. invariabil si

SI s. m. inv. (muz.) treapta a șaptea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. (< it. si) invariabil si

si s. m., pl. si invariabil si

*si m. (literele inițiale din imnu sfîntuluĭ Ion, lat. la voc. Sancte Iohannes). Muz. A șaptea notă a gameĭ. invariabil si

SI, si, s. m. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. si. invariabil si

SI s. m. invar. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. si. invariabil si

*si-, *sim- și sin- (vgr. sýn, cu), prefix care corespunde cu lat con si care se întrebuințează în cuvintele greceștĭ, precum: si-logizm, sim-patie, sin-teză. invariabil si

și-i1 conjcț. + pr. (în tempo rapid) (și-i văd) invariabil șii

și-i2 pr. + pr. (în tempo rapid) (și-i închipuie) invariabil șii

și-l1 conjcț. + pr. (în tempo rapid) (și-l văd) invariabil șil

și-l2 pr. + pr. (în tempo rapid) (și-l închipuie) invariabil șil

și-o1 conjcț. + pr. (în tempo rapid) (și-o văd) invariabil șio

și-a1 conjcț. + art. (în tempo rapid) (și-a mea) invariabil șia

și-a2 conjcț. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-a mers) invariabil șia

și-a3 pr. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-a închipuit) invariabil șia

și-o2 pr. + pr. (în tempo rapid) (și-o închipuie) invariabil șio

a-și prep. + pr. (a-și închipui) invariabil ași

ca și1 (precum și) loc. adv. (mă adresez lui ~ ei) invariabil cași

ca și2 (și) loc. conjcț. (ea, ~ el, au venit devreme; au venit el, ~ cine a mai fost chemat) invariabil cași

ca și3 (ca) loc. prep. (cu compar. de egalitate: la fel de bun ~ tine / ~ tine de bun / ~ oricine a învățat) invariabil cași

și-ai1 conjcț. + art. (în tempo rapid) (și-ai mei) invariabil șiai

și-ai2 conjcț. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-ai mers, și-ai merge) invariabil șiai

și-au1 conjcț. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-au mers) invariabil șiau

și-au2 pr. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-au închipuit) invariabil șiau

pa și pu! expr. (glum.) la revedere! invariabil pașipu

!hop-așá/hop-și-așá interj. invariabil hopașa

și mai și expr. 1. mai bun; mai frumos; mai grozav etc. 2. mai rău; mai urât; mai prost etc. invariabil șimaiși

și futut, și cu banii luați expr. (obs.) expus simultan mai multor necazuri / nenorociri; jefuit și maltratat; foarte păgubit. invariabil șifutut

ca și cum loc. conjcț. invariabil cașicum

pa și pusi! expr. la revedere!, cu bine! invariabil pașipusi

și cu asta, basta! expr. am terminat!, gata! invariabil șicuasta

*precúm și loc. conjcț. invariabil precumși

hop-și-așa v. hop-așá invariabil hopșiașa

ca și când loc. conjcț. invariabil cașicând

*așá și așá (tempo lent)/așá și-așá (tempo rapid) loc. adv. invariabil așașiașa

și tontuși / Trotuș expr. (glum.) și totuși. invariabil șitontuși

Lado și Mano f. divinități nupțiale invocate de vechii Slavi: (cântec de nuntă) Lado, Lado, nu mai plânge! AL. invariabil ladoșimano

ura și la gară! expr. la revedere! invariabil urașilagară

și mai multe nu expr. chiar așa, pur și simplu. invariabil șimaimultenu

*odátă și odátă loc. adv. invariabil odatășiodată

douăzéci și únu num. m., f. douăzéci și úna; 21/XXI invariabil douăzecișiunu

Mie și una de nopți (O) f. faimoasă colecțiune de povești orientale scrise arăbește în sec. XV; ea e cunoscută la noi sub numele de Halima. invariabil mieșiunadenopți

și pe-aci ți-e drumul! expr. (pop.) folosită în legătură cu cineva care o ia la fugă, își ia tălpășița, spală putina etc. invariabil șipeacițiedrumul

douăzéci și únulea (al ~) num. m., f. a douăzéci și úna; al XXI-lea/al 21-lea, a XXI-a/a 21-a invariabil douăzecișiunulea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului și

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z