șfichĭuitúră f., pl. ĭ. Vorbă pin [!] care șfichĭuĭeștĭ. – Și sf- și sfl-. substantiv femininșfichĭuitură
șfichiuitúră (-chiu-i-) s. f., g.-d. art. șfichiuitúrii; pl. șfichiuitúri substantiv femininșfichiuitură
ȘFICHIUITÚRĂ, șfichiuituri, s. f. Lovitură dată cu șfichiul (II 1); fig. înțepătură, zeflemea, ironie. [Pr.: -chiu-i] – Șfichiui + suf. -tură. substantiv femininșfichiuitură
șfichĭuitúră f., pl. ĭ. Vorbă pin [!] care șfichĭuĭeștĭ. – Și sf- și sfl-. substantiv femininșfichĭuitură
șfichiuitură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șfichiuitură | șfichiuitura |
plural | șfichiuituri | șfichiuiturile | |
genitiv-dativ | singular | șfichiuituri | șfichiuiturii |
plural | șfichiuituri | șfichiuiturilor |