șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre adjectiv șfichiuitor
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori,-oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor. adjectiv șfichiuitor
| șfichiuitor | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | șfichiuitor | șfichiuitorul | șfichiuitoare | șfichiuitoarea |
| plural | șfichiuitori | șfichiuitorii | șfichiuitoare | șfichiuitoarele | |
| genitiv-dativ | singular | șfichiuitor | șfichiuitorului | șfichiuitoare | șfichiuitoarei |
| plural | șfichiuitori | șfichiuitorilor | șfichiuitoare | șfichiuitoarelor | |