șfichiui definitie

credit rapid online ifn

sfíchĭ, sfichĭuĭésc V. șf-. temporarsfichĭ

sfichiuì v. 1. a trage un sfichiu; 2. fig. a biciui, a mustra aspru. temporarsfichiuì

credit rapid online ifn

șfichĭuĭésc (Mold. nord) și sf- (sud) v. tr. (d. sfichĭ). Lovesc cu sfichĭu. Fig.. Bicĭuesc cu vorba, lovesc pin [!] sarcazme [!], persiflez: a șfichĭui moravurile. Ating ușor suprafața (ca rîndunica´n zbor apa). – Și sfl-. temporarșfichĭuĭesc

șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă verb tranzitivșfichiui

ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + suf. -ui. verb tranzitivșfichiui

șfichĭuĭésc (Mold. nord) și sf- (sud) v. tr. (d. sfichĭ). Lovesc cu sfichĭu. Fig.. Bicĭuesc cu vorba, lovesc pin [!] sarcazme [!], persiflez: a șfichĭui moravurile. Ating ușor suprafața (ca rîndunica´n zbor apa). – Și sfl-. verb tranzitivșfichĭuĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluișfichiui

șfichiui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)șfichiui șfichiuire șfichiuit șfichiuind singular plural
șfichiuind șfichiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șfichiuiesc (să)șfichiuiesc șfichiuiam șfichiuii șfichiuisem
a II-a (tu) șfichiuiești (să)șfichiuiești șfichiuiai șfichiuiși șfichiuiseși
a III-a (el, ea) șfichiuiește (să)șfichiuiai șfichiuia șfichiui șfichiuise
plural I (noi) șfichiuim (să)șfichiuim șfichiuiam șfichiuirăm șfichiuiserăm
a II-a (voi) șfichiuiți (să)șfichiuiți șfichiuiați șfichiuirăți șfichiuiserăți
a III-a (ei, ele) șfichiuiesc (să)șfichiuiască șfichiuiau șfichiui șfichiuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z