șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. sfăițuíri substantiv femininșfăițuire
ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei. substantiv femininșfăițuire
| șfăițuire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șfăițuire | șfăițuirea |
| plural | șfăițuiri | șfăițuirile | |
| genitiv-dativ | singular | șfăițuiri | șfăițuirii |
| plural | șfăițuiri | șfăițuirilor | |