șezătór (înv.) adj. m., pl. șezătóri; f. sg. și pl. șezătoáre adjectivșezător
ȘEZĂTÓR, -OÁRE, șezători, adj., s. f. 1. Adj. (înv.) Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în... 2. S. f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori. ** Reuniune literară. – Ședea + suf. -ător. adjectivșezător
șezător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șezător | șezătorul | șezătoare | șezătoarea |
plural | șezători | șezătorii | șezătoare | șezătoarele | |
genitiv-dativ | singular | șezător | șezătorului | șezătoare | șezătoarei |
plural | șezători | șezătorilor | șezătoare | șezătoarelor |