ȘEVERUÍRE s.f. (Tehn.) Operația de netezire fină a flancurilor roților dințate. [După fr., engl. shaving]. substantiv femininșeveruire
ȘEVERUÍRE, șeveruiri, s. f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui. substantiv femininșeveruire
ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving) verb tranzitivșeverui
șeveruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 să șeveruiáscă verb tranzitivșeverui
ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților de la roțile dințate necălite. – Șever + suf. -ui. verb tranzitivșeverui
șeveruire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șeveruire | șeveruirea |
plural | șeveruiri | șeveruirile | |
genitiv-dativ | singular | șeveruiri | șeveruirii |
plural | șeveruiri | șeveruirilor |