șeulíță (pop.) (șe-u-) s. f., g.-d. art. șeulíței; pl. șeulíțe substantiv femininșeuliță
șeuliță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șeuliță | șeulița |
plural | șeulițe | șeulițele | |
genitiv-dativ | singular | șeulițe | șeuliței |
plural | șeulițe | șeulițelor |