ȘEUȘOÁRĂ, șeușoare, s. f. (Pop.) Șeluță. – Din șea (= șa) + suf. -uș-oară. substantiv femininșeușoară
șeușoară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șeușoară | șeușoara |
plural | șeușoare | șeușoarele | |
genitiv-dativ | singular | șeușoare | șeușoarei |
plural | șeușoare | șeușoarelor |