ȘESURÉL, șesurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui șes. substantiv neutrușesurel
șesurel | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șesurel | șesurelul |
plural | șesurele | șesurelele | |
genitiv-dativ | singular | șesurel | șesurelului |
plural | șesurele | șesurelelor |