șervețél s. n., pl. șervețéle substantiv neutru șervețel
ȘERVEȚÉL, șervețele, s. n. Diminutiv al lui șervet. ♦ Bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii. – Șervet + suf. -el. substantiv neutru șervețel
| șervețel | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șervețel | șervețelul |
| plural | șervețele | șervețelele | |
| genitiv-dativ | singular | șervețel | șervețelului |
| plural | șervețele | șervețelelor | |