șerpuitúră (-pu-i-) s. f., g.-d. art. șerpuitúrii; pl. șerpuitúri substantiv femininșerpuitură
ȘERPUITÚRĂ, șerpuituri, s. f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [Pr.: -pu-i-] – Șerpui + suf. -tură. substantiv femininșerpuitură
| șerpuitură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șerpuitură | șerpuitura |
| plural | șerpuituri | șerpuiturile | |
| genitiv-dativ | singular | șerpuituri | șerpuiturii |
| plural | șerpuituri | șerpuiturilor | |