țipár m. (cp. cu țip). Anghilă, un pește care seamănă a șarpe și care chear [!] se maĭ numește și șerpar (cobítis fóssilis). V. vîrlan. substantiv masculințipar
șerpár m. (d. șerpe). Țipar. S. n., pl. e. Chimir, cingătoare de ținut banĭ. substantiv masculinșerpar
șerpár1 (pasăre) s. m., pl. șerpári substantiv masculinșerpar
șerpár2 (chimir) (reg.) s. n., pl. șerpáre substantiv masculinșerpar
șerpar n. cingătoare țărănească de piele în care se păstrează bani: șerpar cu galbeni îndesat. [Lit. care se încolăcește în jurul pântecelui ca un șarpe]. substantiv masculinșerpar
ȘERPÁR, (1) șerpare, s. n., (2) șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaetus gallicus). – Șarpe + suf. -ar. substantiv masculinșerpar
șerpár m. (d. șerpe). Țipar. S. n., pl. e. Chimir, cingătoare de ținut banĭ. substantiv neutrușerpar
șerpar n. cingătoare țărănească de piele în care se păstrează bani: șerpar cu galbeni îndesat. [Lit. care se încolăcește în jurul pântecelui ca un șarpe]. substantiv neutrușerpar
ȘERPÁR, (1) șerpare, s. n., (2) șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaetus gallicus). – Șarpe + suf. -ar. substantiv neutrușerpar
șerpar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șerpar | șerparul |
plural | șerpare | șerparele | |
genitiv-dativ | singular | șerpar | șerparului |
plural | șerpare | șerparelor |
șerpar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șerpar | șerparul |
plural | șerpare | șerparele | |
genitiv-dativ | singular | șerpar | șerparului |
plural | șerpare | șerparelor |