șerif definitie

ȘERÍF¹ s.m. Prinț arab sau maur, socotit descendent al lui Mahomed. [< fr. chérif, cf. ar. șarif – nobil]. substantiv masculinșerif

ȘERÍF² s.m. 1. (În Anglia și S.U.A.) Funcționar administrativ învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (În Scoția) Judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau într-un comitat. [Acc. și șérif. / < engl. sheriff, cf. fr. shérif]. substantiv masculinșerif

ȘERÍF s. m. 1. funcționar administrativ în Anglia și SUA învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (în Scoția) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat. (< engl. sheriff, fr. shériff) substantiv masculinșerif

șeríf (-fi), s. m. – Prinț arab. Fr. chérif. substantiv masculinșerif

1) *șeríf m. (ar. šarif, turc. șerif, ilustru, sfînt). Titlu dat urmașilor luĭ Mohamet. Principe la Arabĭ și Maurĭ. substantiv masculinșerif

2) *șeríf m. (engl. sheriff). Guvernator (anual și fără leafă) al unuĭ comitat în Anglia. substantiv masculinșerif

șeríf s. m., pl. șerífi substantiv masculinșerif

ȘERÍF¹, șerifi, s. m. Prinț arab socotit descendent al lui Mohamed. – Din tc. șerif, fr. chérif. substantiv masculinșerif

ȘERÍF², șerifi, s. m. 1. (în Anglia) Magistrat însărcinat cu aplicarea legii într-un comitat. 2. (în SUA) Ofițer de administrație ales, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district, într-o localitate. – Din engl. sheriff, fr. shériff. substantiv masculinșerif