șerfuíre s. f., g.-d. art. șerfuírii; pl. șerfuíri substantiv femininșerfuire
ȘERFUÍRE, șerfuiri, s. f. Acțiunea de a șerfui și rezultatul ei. – V. șerfui. substantiv femininșerfuire
șerfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerfuiésc, imperf. 3 sg. șerfuiá; conj. prez. 3 să șerfuiáscă verb tranzitivșerfui
ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din germ. schärfen „a ascuți”. verb tranzitivșerfui
șerfuire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șerfuire | șerfuirea |
plural | șerfuiri | șerfuirile | |
genitiv-dativ | singular | șerfuiri | șerfuirii |
plural | șerfuiri | șerfuirilor |