șerbire definitie

credit rapid online ifn

șerbíre f. Vechĭ. Servitute (a uneĭ proprietățĭ). substantiv femininșerbire

șerbíre (înv.) s. f., g.-d. art. șerbírii; pl. șerbíri substantiv femininșerbire

credit rapid online ifn

șerbire f. acțiunea de a șerbi. substantiv femininșerbire

ȘERBÍRE, șerbiri, s. f. (înv.) 1. Faptul de a șerbi. 2. Servitute. ♦ Fig. Obligație, îndatorire, angajament. – V. șerbi. substantiv femininșerbire

șerbí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerbésc, imperf. 3 sg. șerbeá; conj. prez. 3 să șerbeáscă verb tranzitivșerbi

șerbì v. a (se) face șerb. verb tranzitivșerbì

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV. Intranz. (înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb. verb tranzitivșerbi

șerbésc v. tr. (d. șerb saŭ lat. servire, a servi). Vechĭ. Prefac în șerb. V. intr. Trăĭesc ca șerb. verb tranzitivșerbesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișerbire

șerbire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șerbire șerbirea
plural șerbiri șerbirile
genitiv-dativ singular șerbiri șerbirii
plural șerbiri șerbirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z