șerbíe f. (d. șerb). Vechĭ. Starea de șerb. substantiv feminin șerbie
șerbíe s. f., art. șerbía, g.-d. șerbíi, art. șerbíei substantiv feminin șerbie
șerbie f. stare de șerb: șerbia țăranului. substantiv feminin șerbie
SERBÍE s. f. (în Evul Mediu) Condiție de dependență personală a țăranilor față de stăpânul lor; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie. substantiv feminin serbie
| șerbie | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șerbie | șerbia |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | șerbii | șerbiei |
| plural | — | — | |