reduceri si promotii 2018
Definitie șerbi - ce inseamna șerbi - Dex Online

șerbi definitie

șerb (-bi), s. m.1. Sclav, rob. – 2. Iobag. Lat. sĕrvus ([Pușcariu 1581; REW 7876), cf. it., port. servo, prov. ser, fr. serf, sp. siervo.Der. șerbi (megl. sirbés, sirbiri), vb. (a se găsi în situația de șerb), din lat. sĕrvῑre (Pușcariu 1582; cf. REW 7874); șerbie (var. șerbire), s. f. (sclavie; servitute); ș(e)arbă, s. f. (femeie iobagă). Serbi este dubletul lui servi, vb., din fr. servir, cu der. (din fr.) servantă, s. f.; serviabil, adj.; serviciu, s. n.; servietă, s. f.; servil, adj.; servilism, s. n.; servitor, s. m.; servitoare, s. f.; servitudine, s. f. Serv (var. servus), s. m. „servitorul dumneavostră”, ca formulă de curtoazie vine din germ. Servus. Deservi, vb. (a servi, a face serviciul de comunicare; a aduce prejudicii, a defavoriza), din fr. desservir, der. desert, s. n., din fr. dessert; deservant, s. m. (econom). Șervet, s. n. (prosop; bucată de pînză), dubletul lui servietă, cf. mr. șărvetă „batistă”, alb. šërvetë, indică o evoluție fonetică greșit explicată, cf. it. salvettamag. szalvetaTrans. salvet (Gáldi, Dict., 156), ngr. σερβέτα. substantiv masculin șerb

șerb s. m., pl. șerbi substantiv masculin șerb

șerb m. (lat. sĕrvus, rob, it. pg. servo, pv. ser, vfr. serf, sp. siervo. V. servitor). Vechĭ. Țăran supus unuĭ boĭer și alipit pămîntuluĭ pe care trăĭa și de pe care n´avea voĭe să se mute, nicĭ să dispună de persoana și de munca luĭ: șerbiĭ se numeaŭ în Țara Românească „rumânĭ”, în Moldova „vecinĭ”, și în Ardeal „ĭobagĭ”. – Fem. șarbă, pl. șerbe. V. român, vecin, ĭobag, răzăș. substantiv masculin șerb

șerb m. 1. cel ce nu se bucură de libertatea personală; 2. în evul-mediu (la noi până deunăzi), cel alipit pământului și care nu putea dispune nici de persoana nici de munca sa: șerbii se numiau în Muntenia rumâni, în Moldova vecini și în Ardeal iobagi. [Lat. SERVUS]. substantiv masculin șerb

ȘERB, șerbi, s. m. 1. (în Evul Mediu) Țăran dependent de stăpânul feudal; iobag. 2. (înv.) Sclav, rob. – Lat. servus. substantiv masculin șerb

vecín, -ă adj. (lat. vicinus, vechĭ *vĕcĭnus, *sătean, *consătean, vecin (Nied. 82), d. vîcus, cartier, mahala, orășel, sat, fermă [cp. cu cĭofligar], rudă cu vgr. oîkos, domiciliŭ; it. vicino, pv. vezi, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, pg. vezinho. Cp. cu *pesat, păsat din pîsatum și să 2 din sî. V. dieceză, econom, paroh). Care stă, se află orĭ locuĭește alăturĭ: un incendiŭ a izbucnit la vecin, vecina asta are limbă rea. Odinioară (lat. vicinus, sătean), șerb în Moldova, numit în Țara Românească rumân (Iorga, Ist. Arm. I, 59). Adj. Învecinat, apropiat: oraș vecin, țară vecină, inima e vecină stomahuluĭ [!] (saŭ cu stomahu), cînele [!] e vecin (seamănă) cu lupu. V. megieș și podan. substantiv masculin vecin

șerbí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerbésc, imperf. 3 sg. șerbeá; conj. prez. 3 să șerbeáscă verb tranzitiv șerbi

șerbì v. a (se) face șerb. verb tranzitiv șerbì

ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV. Intranz. (înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb. verb tranzitiv șerbi

șerbésc v. tr. (d. șerb saŭ lat. servire, a servi). Vechĭ. Prefac în șerb. V. intr. Trăĭesc ca șerb. verb tranzitiv șerbesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului șerbi

șerbi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) șerbi șerbire șerbit șerbind singular plural
șerbind șerbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șerbesc (să) șerbesc șerbeam șerbii șerbisem
a II-a (tu) șerbești (să) șerbești șerbeai șerbiși șerbiseși
a III-a (el, ea) șerbește (să) șerbeai șerbea șerbi șerbise
plural I (noi) șerbim (să) șerbim șerbeam șerbirăm șerbiserăm
a II-a (voi) șerbiți (să) șerbiți șerbeați șerbirăți șerbiserăți
a III-a (ei, ele) șerbesc (să) șerbească șerbeau șerbi șerbiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z