șerbegiu m. 1. od. șerbegi-bașa, boiernașul curții fanariote care oferia Domnului șerbetul și îngrijia de dulcețuri; 2. cel ce prepară sau vinde șerbet. [Turc. ȘERBETJI]. substantiv masculinșerbegiu
șerbegi-bașă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șerbegi-bașă | șerbegi-bașa |
plural | șerbegi-bași | șerbegi-bașii | |
genitiv-dativ | singular | șerbegi-bașă | șerbegi-bașei |
plural | șerbegi-bași | șerbegi-bașilor |