ȘERBĂLUÍT adj. v. șerbălui. [DAR] adjectiv șerbăluit
| șerbăluit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | șerbăluit | șerbăluitul | șerbăluită | șerbăluita |
| plural | șerbăluiți | șerbăluiții | șerbăluite | șerbăluitele | |
| genitiv-dativ | singular | șerbăluit | șerbăluitului | șerbăluite | șerbăluitei |
| plural | șerbăluiți | șerbăluiților | șerbăluite | șerbăluitelor | |