| șerbălui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) șerbălui | șerbăluire | șerbăluit | șerbăluind | singular | plural | ||
| șerbăluind | șerbăluiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | șerbălui | (să) șerbălui | șerbăluiam | șerbăluii | șerbăluisem | |
| a II-a (tu) | șerbălui | (să) șerbălui | șerbăluiai | șerbăluiși | șerbăluiseși | ||
| a III-a (el, ea) | șerbăluie | (să) șerbăluiai | șerbăluia | șerbălui | șerbăluise | ||
| plural | I (noi) | șerbăluim | (să) șerbăluim | șerbăluiam | șerbăluirăm | șerbăluiserăm | |
| a II-a (voi) | șerbăluiți | (să) șerbăluiți | șerbăluiați | șerbăluirăți | șerbăluiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | șerbăluie | (să) șerbăluie | șerbăluiau | șerbăluiră | șerbăluiseră | ||