ȘERARDIZÁ vb. tr. a supune operației de șerardizare. (< fr. shérardiser) verb tranzitivșerardiza
șerardiza | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)șerardiza | șerardizare | șerardizat | șerardizând | singular | plural | ||
șerardizând | șerardizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | șerardizez | (să)șerardizez | șerardizam | șerardizai | șerardizasem | |
a II-a (tu) | șerardizezi | (să)șerardizezi | șerardizai | șerardizași | șerardizaseși | ||
a III-a (el, ea) | șerardizează | (să)șerardizai | șerardiza | șerardiză | șerardizase | ||
plural | I (noi) | șerardizăm | (să)șerardizăm | șerardizam | șerardizarăm | șerardizaserăm | |
a II-a (voi) | șerardizați | (să)șerardizați | șerardizați | șerardizarăți | șerardizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | șerardizează | (să)șerardizeze | șerardizau | șerardizară | șerardizaseră |