SENÍL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis) adjectiv senil
seníl adj. m., pl. seníli; f. senílă, pl. seníle adjectiv senil
senil a. ce ține de bătrânețe. adjectiv senil
SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe, care are caracteristicile bătrâneții; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis. adjectiv senil
SENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrânețe, de bătrânețe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân]. adjectiv senil
SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe sau de senilitate care are caracteristicile bătrâneții ori senilității; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. sénile, lat. senilis. adjectiv senil
ȘENÍLĂ s.f. (Tehn.) Organ de rulare al unor vehicule, format dintr-o bandă metalică continuă care se înfășoară peste roți. [< fr. chenille]. substantiv feminin șenilă
ȘENÍLĂ s. f. organ de rulare al unor autovehicule, dintr-o bandă metalică continuă care se înfășoară peste roți. (< fr. chenille) substantiv feminin șenilă
șenilă, șenile s. f. 1. (la încălțăminte) talpă foarte groasă. 2. (prin ext.) încălțăminte cu talpă foarte groasă. substantiv feminin șenilă
șenílă s. f., g.-d. art. șenílei; pl. șeníle substantiv feminin șenilă
ȘENÍLĂ, șenile, s. f. Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule, constituită din plăci metalice articulate între ele, înfășurată peste roțile vehiculului situate pe aceeași parte, pentru a se obține o suprafață mai largă de contact cu terenul și o tracțiune mai mare decât a roților obișnuite în timpul deplasării. – Din fr. chenille. substantiv feminin șenilă
| șenilă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șenilă | șenila |
| plural | șenile | șenilele | |
| genitiv-dativ | singular | șenile | șenilei |
| plural | șenile | șenilelor | |