ȘENÁJ s. n. 1. armătură metalică destinată a împiedica depărtarea construcțiilor de zidărie. ◊ tirant între ziduri. 2. operația de plasare a acestei armături; ancorare, îmbinare, fixare. (< fr. chaînage) substantiv neutrușenaj
| șenaj | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șenaj | șenajul |
| plural | șenaje | șenajele | |
| genitiv-dativ | singular | șenaj | șenajului |
| plural | șenaje | șenajelor | |