șeic definitie

credit rapid online ifn

șéic (-ci), s. m. – Șef musulman. Fr. cheik. substantiv masculinșeic

*șeic m. (fr. cheik, d. ar. šeih, bătrîn). Șef de trib saŭ predicator la Arabĭ. Șeih-ul-islam, capul religiuniĭ musulmane. substantiv masculinșeic

credit rapid online ifn

!șeíc s. m., pl. șeíci substantiv masculinșeic

șeik m. căpetenie de trib la Arabi; șeik-ul Islam, capul religiunii muzulmane. substantiv masculinșeik

ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (în țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formațiuni statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șelh s. m.] – Din tc. șeyh. substantiv masculinșeic

ȘEIC s.n. Dans modern cu scuturături; melodia acestui dans. [Pron. șeic. / < engl. shake]. substantiv neutrușeic

ȘEIC s. n. dans modern de perechi cu scuturături; melodia corespunzătoare. (< engl. shake) substantiv neutrușeic

ȘEÍC2, șeicuri, s. n. Dans modern cu mișcări vioaie, săltate. – Din engl. shake. substantiv neutrușeic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișeic

șeic   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șeic șeicul
plural șeici șeicii
genitiv-dativ singular șeic șeicului
plural șeici șeicilor
șeic   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șeic șeicul
plural șeici șeicii
genitiv-dativ singular șeic șeicului
plural șeici șeicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z