șeic definitie
- Vezi aici mai multe rime șeic
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu șe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu șei
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu eic
șéic (-ci), s. m. – Șef musulman. Fr. cheik. substantiv masculinșeic
*șeic m. (fr. cheik, d. ar. šeih, bătrîn). Șef de trib saŭ predicator la Arabĭ. Șeih-ul-islam, capul religiuniĭ musulmane. substantiv masculinșeic
!șeíc s. m., pl. șeíci substantiv masculinșeic
șeik m. căpetenie de trib la Arabi; șeik-ul Islam, capul religiunii muzulmane. substantiv masculinșeik
ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (în țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formațiuni statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șelh s. m.] – Din tc. șeyh. substantiv masculinșeic
ȘEIC s.n. Dans modern cu scuturături; melodia acestui dans. [Pron. șeic. / < engl. shake]. substantiv neutrușeic
ȘEIC s. n. dans modern de perechi cu scuturături; melodia corespunzătoare. (< engl. shake) substantiv neutrușeic
ȘEÍC2, șeicuri, s. n. Dans modern cu mișcări vioaie, săltate. – Din engl. shake. substantiv neutrușeic
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișeic
| șeic | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șeic | șeicul |
| plural | șeicuri | șeicurile | |
| genitiv-dativ | singular | șeic | șeicului |
| plural | șeicuri | șeicurilor | |
| șeic | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șeic | șeicul |
| plural | șeicuri | șeicurile | |
| genitiv-dativ | singular | șeic | șeicului |
| plural | șeicuri | șeicurilor | |