reduceri si promotii 2018
Definitie șef - ce inseamna șef - Dex Online

șef definitie

șef (-fi), s. m.1. Conducător, cap. – 2. (Arg.) Nene, bade. Fr. chef.Der. șefie, s. f. (conducere); șefuleasă, s. f. (nevastă de șef; Arg., femeie, fato!), curios der. cu suf. f. -easă, pornind de la forma art. șeful, sau mai probabil cu l expresiv infix; subșef, s. m., după fr. sous-chef. substantiv masculin și feminin șef

ȘEF, -Ă s.m. și f. Persoană care se găsește în fruntea unei instituții, a unei organizații, a unei armate etc.; conducător, cap, căpetenie. [< fr. chef]. substantiv masculin și feminin șef

ȘEF, -Ă s. m. f. 1. persoană care conduce un colectiv, o instituție, o organizație, un compartiment de muncă etc.; conducător (II). ♦ ~ de orchestră = dirijor. 2. ~ de lucrări = grad didactic în învățământul superior, între asistent și conferențiar. (< fr. chef) substantiv masculin și feminin șef

*șef m. (fr. chef, d. lat. caput, cap). Cap, căpitan, comandant, director, maĭ-mare: regele e șefu statuluĭ; șef de gară, de bĭuroŭ, de orchestră. – Fam. și fem. șefă (ca membră). V. ajutor. substantiv masculin și feminin șef

șef s. m., pl. șefi substantiv masculin și feminin șef

șef m. cel ce e în frunte, cel ce dirijează sau comandă: șeful armatei, șef de biurou, de orchestră (= fr. chef). substantiv masculin și feminin șef

ȘEF, -Ă, șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ◊ Șef de orchestră = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). 2. (în sintagma) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din fr. chef. substantiv masculin și feminin șef

șefu’ s. m. (la vocativ) termen cu care cineva se adresează unei persoane socotite egală sau inferioară. substantiv masculin și feminin șefu

șéfă s. f., g.-d. art. șéfei; pl. șéfe substantiv masculin și feminin șefă

ceasu’, șefu! expr. (adol.) (la fotbal) ai atins mingea cu mâna!; ai făcut henț! substantiv masculin și feminin ceasu

caraliu-șef s. m. sg. ministru de interne. substantiv masculin și feminin caraliușef

bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor. substantiv masculin și feminin bucătarșef

ȘEF DE BANDĂ caid, capelmaistru, carete, călifar, faraon, jupânar, mahăr, naș, pașă, regizor, shogun, staroste. substantiv masculin și feminin șefdebandă

contábil-șéf s. m. (dar contabilul său șef), pl. contábili-șéfi substantiv masculin și feminin contabil-șef

redáctor-șéf s. m., pl. redáctori-șéfi substantiv masculin și feminin redactor-șef

inspéctor-șéf s. m., pl. inspéctori-șéfi substantiv masculin și feminin inspector-șef

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj. substantiv masculin și feminin redactorșefadjunct

SEF s. n. v. seif. substantiv neutru sef

SEF s.n. v. seif. substantiv neutru sef

SEF s. n. v. seif. substantiv neutru sef

SÉIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într-o instituție bancară, bani, hârtii și obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. [Var.: safé, saféu, sef s. n.] – Din engl. safe. substantiv neutru seif

SEIF s.n. Casă de bani. ♦ Încăpere bine asigurată folosită pentru păstrarea banilor, a hârtiilor și a obiectelor de valoare. [Pron. seif, var. safe, safeu, sef s.n. / < engl. safe]. substantiv neutru seif

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului șef

șef   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șef șeful șe șefa
plural șefi șefii șefe șefele
genitiv-dativ singular șef șefului șefe șefei
plural șefi șefilor șefe șefelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z