SCÓTĂ, scote, s. f. Parâmă folosită pentru fixarea colțului de jos al unei vele pe o navă cu pânze. – Din it. scotta. substantiv femininscotă
SCÓTĂ s.f. (Mar.) Frânghie cu care se fixează colțul de jos al unei vele. [< it. scotta]. substantiv femininscotă
SCÓTĂ s. f. (mar.) parâmă cu care se fixează colțul de jos al unei vele. (< it. scotta) substantiv femininscotă
scótă (-te), s. f. – Parîmă folosită la manevrarea velei. It. scotta (Candrea), cf. ngr. σϰότα. substantiv femininscotă
scótă s. f., g.-d. art. scótei; pl. scóte substantiv femininscotă
scótă și șcótă f., pl. e (ngr. skóta, it. scotta, fr. écoute, d. ol. schoote, germ. schote). Funie legată de colțu de jos al pînzeĭ uneĭ bărcĭ și care se strînge orĭ se lasă maĭ liberă după cum vreĭ să mergĭ maĭ răpede saŭ maĭ încet. V. mură 3 și saulă. substantiv femininscotă
SCÓTĂ, scote, s. f. Parâmă folosită pentru fixarea colțului de jos al unei vele pe o navă cu pânze. – Din it. scotta. substantiv femininscotă
șcótă, V. scotă. temporarșcotă
scótă și șcótă f., pl. e (ngr. skóta, it. scotta, fr. écoute, d. ol. schoote, germ. schote). Funie legată de colțu de jos al pînzeĭ uneĭ bărcĭ și care se strînge orĭ se lasă maĭ liberă după cum vreĭ să mergĭ maĭ răpede saŭ maĭ încet. V. mură 3 și saulă. temporarscotă