școndru definitie
- Vezi aici mai multe rimeșcondru
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușc
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușco
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cudru
SCÓNDRU, scondri, s. m. Prăjină cilindrică lungă folosită pe o navă în diverse scopuri. – Et. nec. substantiv masculinscondru
SCÓNDRU s. n. (mar.) lemn de formă cilindrică sau țeavă metalică lungă cu care se menține o navă la o anumită distanță de țărm. (după it. scontro) substantiv masculinscondru
scóndru s. m., art. scóndrul; pl. scóndri, art. scóndrii substantiv masculinscondru
scóndru și șcóndru n., pl. urĭ saŭ e (cp. cu ghĭonder). Mar. Ghĭonder cu cange (de împins orĭ de tras barca). Torpilă de scondru, torpilă pusă în vîrfu unuĭ bulumac fixat în botu uneĭ vedete și care explodează pin cĭocnirea vedeteĭ cu corabia atacată. substantiv masculinscondru
SCÓNDRU, scondri, s. m. Prăjină cilindrică lungă folosită pe o navă în diverse scopuri. – Et. nec. substantiv masculinscondru
șcóndru, V. scondru. temporarșcondru
scóndru și șcóndru n., pl. urĭ saŭ e (cp. cu ghĭonder). Mar. Ghĭonder cu cange (de împins orĭ de tras barca). Torpilă de scondru, torpilă pusă în vîrfu unuĭ bulumac fixat în botu uneĭ vedete și care explodează pin cĭocnirea vedeteĭ cu corabia atacată. temporarscondru