școmấrlă, școmârle, s.f. – Mirosul provenit dintr-un incendiu. Fum înecăcios (Papahagi 1925). – Cf. școrlă (< ucr. dial. škora). substantiv femininșcomârlă
școmârlă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | școmârlă | școmârla |
plural | școmârle | școmârlele | |
genitiv-dativ | singular | școmârle | școmârlei |
plural | școmârle | școmârlelor |