ȘCOLARIZÁ vb. I. tr. A încadra în activitatea de școlar, a înscrie la o școală. [< fr. scolariser]. verb tranzitiv școlariza
ȘCOLARIZÁ vb. tr. a încadra în activitatea de școlar, a instrui, a pregăti în școală. (după fr. scolariser) verb tranzitiv școlariza
școlarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 școlarizeáză verb tranzitiv școlariza
ȘCOLARIZÁ, școlarizez, vb. I. Tranz. A încadra, a atrage în activitatea de școlar, a înscrie la o școală (1). – Din fr. scolariser (după școală și școlar). verb tranzitiv școlariza
| școlariza | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) școlariza | școlarizare | școlarizat | școlarizând | singular | plural | ||
| școlarizând | școlarizați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | școlarizez | (să) școlarizez | școlarizam | școlarizai | școlarizasem | |
| a II-a (tu) | școlarizezi | (să) școlarizezi | școlarizai | școlarizași | școlarizaseși | ||
| a III-a (el, ea) | școlarizează | (să) școlarizai | școlariza | școlariză | școlarizase | ||
| plural | I (noi) | școlarizăm | (să) școlarizăm | școlarizam | școlarizarăm | școlarizaserăm | |
| a II-a (voi) | școlarizați | (să) școlarizați | școlarizați | școlarizarăți | școlarizaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | școlarizează | (să) școlarizeze | școlarizau | școlarizară | școlarizaseră | ||