școlărire definitie

școlărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 să școlăreáscă verbșcolări

școlărì v. a învăța împreună la școală. verbșcolărì

ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar. verbșcolări

2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn´a ajuns aicĭ ! verbșcolăresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișcolărire

școlărire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular școlărire școlărirea
plural școlăriri școlăririle
genitiv-dativ singular școlăriri școlăririi
plural școlăriri școlăririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z