școlăréște adv. invariabilșcolărește
ȘCOLĂRÉȘTE adv. Ca un școlar (1), în felul școlarilor. ◊ Fig. Naiv, lipsit de maturitate, copilărește. – Școlar + suf. -ește. invariabilșcolărește
școlărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 să școlăreáscă verbșcolări
școlărì v. a învăța împreună la școală. verbșcolărì
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar. verbșcolări
2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn´a ajuns aicĭ ! verbșcolăresc