reduceri si promotii 2018
Definitie șchioapă - ce inseamna șchioapă - Dex Online

șchioapă definitie

șchiop (-oápă), adj. – Olog, cotonog, cu un picior mai scurt, șontorog. – Mr., megl. șcl’op, istr. șliop. Lat. cloppus (Pușcariu 1550; REW 1997; Tiktin), cf. v. fr., prov. clop. Rom. presupune *scloppus, cf. alb. škjep (Philippide, II, 643), fr. écloper; s- s-ar putea explica prin lat. ex-, sau poate printr-o comtaminare cu lat. stloppus „zgomot”, cf. v. it. schioppo „plescăit, trosnet”, care s-ar fi zis pentru zgomotul ritmic al mersului, cf. cat. esclop „copită”. Uz general (ALR, I, 71). Der. șchiopa, vb. (a merge, a rămîne șchiop; a ciomăgi), cuvînt de uz general (ALR, I, 95), pe care Tiktin și Candrea îl derivă din lat. exclǒppāre; șchioapă, s. f. (palmă), numită așa, căci măsurînd ceva cu degetul mare și arătătorul deschis, repetarea mișcării seamănă cu o șchiopătare); șchiopăta, vb. (a umbla șontîc; a proceda greșit), probabil prin intermediul unei der. expresive din lat. exclǒppitāre, după Pușcariu 1549 și Candrea; din *cloppicāre, cu schimbul de suf., după Tiktin și REW 1996); șchiopă(tă)tură, s. f. (șchiopătare); șchiopesc, adj. (de șchiop); șchiopește, adv. (ca șchiopii); șchiopî(r)c, interj. (imită șchiopătatul); șchiopîrlan, s. m. (șchiop), cu un suf. expresiv, cf. țopîrlă, ciocîrlă. adjectiv șchiop

șchiop a. și m. 1. care n’are decât un picior, care merge rău; 2. fig. defectuos: versuri șchioape. [Lat. vulg. EXCLOPPUS]. adjectiv șchiop

șchĭóp, șchĭoápă adj. (lat. clŏppus, șchĭop, și sclŏppus, stlŏppus pleoscăĭală, adică „acela care face leop, pleosc, șontîc cînd pășește”; it. schioppo și stioppo, pușcă, adică „arma care face clamp, pleosc, poc”; pv. clop, vfr. clop, clopin, șchĭop; alb. škĭep, șchĭop. V. clopot). Care nu poate merge cu pașĭ egalĭ din cauză că e bolnav de picĭoare orĭ e olog orĭ îĭ lipsește un picĭor. A merge șchĭop, a merge cu pașĭ neegalĭ. Fig. Defectuos orĭ maĭ scurt: vers șchĭop. – Și schĭop (Munt. vest), școp (Cor.) și ștĭop (Maram.). adjectiv șchĭop

șchiop adj. m., s. m., pl. șchiopi; adj. f., s. f. șchioápă, pl. șchioápe adjectiv șchiop

ȘCHIÓP, -OÁPĂ, șchiopi, -oape, adj., s. f. 1. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipsește un picior; care șchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitățile metrice incomplete; cu imperfecțiuni de ritm sau rimă; nereușit, slab. 2. S. f. Măsură populară de lungime, egală cu distanța de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De-o (sau cât o) șchioapă = mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal. – Lat. *excloppus. adjectiv șchiop

șchĭoápă f., pl. e (d. șchĭop, fiind-că policaru e maĭ scurt de cît [!] degetu arătător). Măsură de lungime de la vîrfu policaruluĭ întins pînă la vîrfu arătătoruluĭ întins. Fig. A fi numaĭ de-o șchĭoapă, a fi foarte mic. Și sch- (Munt. vest). substantiv feminin șchĭoapă

șchioápă (pop.) (măsură de lungime) s. f., g.-d. art. șchioápei; pl. șchioápe substantiv feminin șchioapă

șchioapă f. Mold. măsură de lungime dela capătul degetului mare întins bine până la a doua încheietură a degetului arătător: șchioapa e mai mică decât palma. [Lit. (palmă) șchioapă]. substantiv feminin șchioapă

șchĭoápă f., pl. e (d. șchĭop, fiind-că policaru e maĭ scurt de cît [!] degetu arătător). Măsură de lungime de la vîrfu policaruluĭ întins pînă la vîrfu arătătoruluĭ întins. Fig. A fi numaĭ de-o șchĭoapă, a fi foarte mic. Și sch- (Munt. vest). temporar șchĭoapă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului șchioapă

șchioapă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șchioa șchioapa
plural șchioape șchioapele
genitiv-dativ singular șchioape șchioapei
plural șchioape șchioapelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z