șcericăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)șcericăi | șcericăire | șcericăit | șcericăind | singular | plural | ||
șcericăind | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | șcericăie | (să)— | șcericăia | șcericăi | șcericăise | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | șcericăie | (să)șcericăie | șcericăiau | șcericăiră | șcericăiseră |