șcadron definitie

SCADRÓN s. n. v. escadron. substantiv neutruscadron

scadrón (-oáne), s. n. – Escadron. It. squadrone. Sec. XIX, înv., substituit de escadron, din fr. substantiv neutruscadron

scadrón V. escadron. substantiv neutruscadron

scadron n. escadron: sfarmă scadroane, tunuri, corturi AL. substantiv neutruscadron

SCADRÓN s. n. v. escadron. substantiv neutruscadron

*escadrón n., pl. oane (fr. escadron, d. it. squadrone). Arm. O parte dintr´un regiment de cavalerie comandată de un căpitan, cam 100 de călărețĭ orĭ, cel mult, 150. Subdiviziune a unuĭ regiment de tren. – La început s´a zis scadron, după it., ceĭa ce era maĭ bine. Și șcadron (pol. szwadron) în Let. 2, 60. substantiv neutruescadron

ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron. substantiv neutruescadron

ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzînd unei companii de in­fanterie sau unei baterii de artilerie. Acasă o aștepta trăsura și o patrulă de roșiori din escadronul lui Mișu. DUMITRIU, B. F. 138. Escadroanele se mișcau la deal și la vale, fără rost. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni, destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597. – Variantă: (învechit) scadrón (ALECSANDRI, P. III 219, BĂLCESCU, O. II 124) s. n. substantiv neutruescadron