șavana definitie

șavaná, V. hervanea. substantiv femininșavana

ȘAVANÁ s. f. v. șabana. substantiv femininșavana

SAVÁNĂ, savane, s. f. Câmpie întinsă caracteristică regiunilor tropicale, acoperită cu ierburi înalte și presărată din loc în loc cu tufe de arbuști spinoși sau cu copaci pitici. – Din fr. savane. substantiv femininsavană

SAVÁNĂ s.f. Câmpie din regiunile tropicale, acoperită în general cu ierburi și din loc în loc cu tufe sau cu arbuști spinoși. [< fr. savane, cf. sp. sabana]. substantiv femininsavană

savánă s. f., g.-d. art. savánei; pl. saváne substantiv femininsavană

SAVÁNĂ s. f. formație vegetală din regiunile tropicale, alcătuită din ierburi înalte, cu tufe sau arbuști spinoși. (< fr. savane) substantiv femininsavană

* savánă f., pl. e (fr. savane, d. sp. sabana, cuv. american). Cîmpie imensă acoperită de ĭarbă, ca pin Mexic. Loc uscat orĭ băltos acoperit de copăceĭ pin Antile, Guyana și aĭurea. substantiv femininsavană

savană f. livezi întinse acoperite cu ierburi, în America: pe cea savană ’ntinsă și cu sălbatic nume AL. substantiv femininsavană

SAVÁNĂ, savane, s. f. Câmpie vastă, caracteristică regiunilor tropicale, acoperită cu ierburi înalte și presărată din loc în loc cu tufe de arbuști spinoși sau cu copaci pitici. – Din fr. savane. substantiv femininsavană

hervaneá f., pl. ele (turc. harvani și harmani). Vechĭ. Mantie de gală cu care, de la 1832, se investeaŭ domniĭ româneștĭ în fața sultanuluĭ și care a înlocuit vechea cabaniță. – La Dos. șervanea (ca șonț 1 din honț). Azĭ, est, iron. șarvana, șarbana, șavana și șabana, rantie, mantie largă, ca gĭubeaŭa saŭ rasa. substantiv femininhervanea