sașíu adj. m., f. sașíe; pl. m. și f. sașíi adjectivsașiu
SAȘÍU, -ÍE, sașii, adj. (Despre oameni) Care se uită cruciș; zbanghiu, bazaochi; (despre ochi, privire) cruciș, încrucișat. [Var.: șașíu, -íe adj.] – Din tc. șași. adjectivsașiu
șașíu (șașíe), adj. – Încrucișat. – Var. sașiu. Tc. șași (Șeineanu, II, 335; Lokotsch 1866). adjectivșașiu
șașíŭ, -íe adj. (turc. șașy, bg. sîrb. šašav). Munt. Șpanchĭ, cu privirea încrucișată. adjectivșașiŭ
șașiu a. chiorâș. [Turc. ȘAȘY]. adjectivșașiu
ȘAȘÍU, -ÍE adj. v. sașiu. adjectivșașiu
ȘASÍU s.n. 1. Cadru rigid care se montează pe roțile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care suportă caroseria. 2. Nume al unor tipuri de rame folosite în industrie, în legătoria de cărți etc. pentru fixarea pânzei tablourilor etc. [Pron. -siu. / < fr. châssis]. substantiv neutrușasiu
ȘASÍU s. n. 1. cadru rigid pe care se montează un aparat, un utilaj, un autovehicul etc. 2. ramă în industrie, în legătoria de cărți, pentru fixarea pânzei tablourilor etc. (< fr. châssis) substantiv neutrușasiu
șasíu s. n., art. șasíul; pl. șasíuri substantiv neutrușasiu
ȘASÍU, șasiuri, s. n. 1. Cadru rigid de rezistență care se montează pe osiile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care susține caroseria. 2. Nume purtat de diferite tipuri de rame sau de cadre, folosite în industrie, în legătoria de cărți, în tipografie etc. – Din fr. châssis. substantiv neutrușasiu
șasiu | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șasiu | șasiul |
plural | șasie | șasiele | |
genitiv-dativ | singular | șasiu | șasiului |
plural | șasie | șasielor |