șart definitie

șart (șárturi), s. n. – 1. Rînduială, regulă, tradiție. – 2. Sens, logică. Tc. (arab.) șart (Șeineanu, II, 335; Meyer 399; Lokotsch 1861), cf. alb., sb. sart. substantiv neutru șart

șart interj. – Imită zgomotul produs de o lovitură cu palma. – Var. jart. Creație expresivă. substantiv neutru șart

șart n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] șart, condițiune, învoială, tratat; sîrb. alb. šart). Condițiune, articul [!] de tratat (Vechĭ). Rînduĭală, ordine, rost: toate-s cu șartu lor, după șartu lor. A vorbi cu șart orĭ fără șart, a vorbi cum se cuvine orĭ prost. Pe șart, pe rînd, în ordine. – Vechĭ și șuruturĭ (pl. arabic šurut) = șarturĭ. substantiv neutru șart

șart¹ interj. substantiv neutru șart

șart² (înv.) s. n., pl. șárturi substantiv neutru șart

șart ! int. exprimând efectul lovirii cu palma. [Onomatopee]. substantiv neutru șart

ȘART¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. substantiv neutru șart

SART s.n. Frânghie care servește la fixarea și întărirea catargelor de bordurile navei. [Pl. -turi. / < it. sarta]. substantiv neutru sart

SART s. n. (mar.) parâmă care servește la fixarea și întărirea catargelor de bordurile navei. (< it. sartia) substantiv neutru sart

șart n. 1. pop. rândueală: aici toate sunt cu șartul lor ISP.; 2. rost, noimă: vorbă fără șart. [Vechiu-rom. șart, condițiune, pont = turc. ȘART, învoeală, tractat, articol de tractat]. substantiv neutru șart

ȘART², șarturi, s. n. 1. Rânduială, uzanță, tradiție, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ◊ Loc. adv. Pe șart = în ordine, pe rând. – Din tc. șart. substantiv neutru șart

SART, sarturi, s. n. Odgon de oțel sau de cânepă care servește la fixarea laterală a catargelor și la prinderea scărilor pentru urcarea pe acestea. – Din it. sarta. substantiv neutru sart

sart s. n., pl. sárturi substantiv neutru sart

sart n., pl. urĭ (it. sarte, sartie). Mar. Pl. Funiile care leagă catargu de copastie și care pot avea și trepte (adică pot fi întrebuințate și ca scărĭ). substantiv neutru sart

sart (-te), s. n. – Odgon. It. sarte (Candrea). substantiv neutru sart

SART, sarturi, s. n. Odgon de oțel sau de cânepă care servește la fixarea laterală a catargelor și la prinderea scărilor pentru urcarea pe acestea. – Din it. sarta. substantiv neutru sart