șart (șárturi), s. n. – 1. Rînduială, regulă, tradiție. – 2. Sens, logică. Tc. (arab.) șart (Șeineanu, II, 335; Meyer 399; Lokotsch 1861), cf. alb., sb. sart. substantiv neutrușart
șart interj. – Imită zgomotul produs de o lovitură cu palma. – Var. jart. Creație expresivă. substantiv neutrușart
șart n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] șart, condițiune, învoială, tratat; sîrb. alb. šart). Condițiune, articul [!] de tratat (Vechĭ). Rînduĭală, ordine, rost: toate-s cu șartu lor, după șartu lor. A vorbi cu șart orĭ fără șart, a vorbi cum se cuvine orĭ prost. Pe șart, pe rînd, în ordine. – Vechĭ și șuruturĭ (pl. arabic šurut) = șarturĭ. substantiv neutrușart
șart1 interj. substantiv neutrușart
șart2 (înv.) s. n., pl. șárturi substantiv neutrușart
ȘART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. substantiv neutrușart
SART s.n. Frânghie care servește la fixarea și întărirea catargelor de bordurile navei. [Pl. -turi. / < it. sarta]. substantiv neutrusart
SART s. n. (mar.) parâmă care servește la fixarea și întărirea catargelor de bordurile navei. (< it. sartia) substantiv neutrusart
șart n. 1. pop. rândueală: aici toate sunt cu șartul lor ISP.; 2. rost, noimă: vorbă fără șart. [Vechiu-rom. șart, condițiune, pont = turc. ȘART, învoeală, tractat, articol de tractat]. substantiv neutrușart
ȘART2, șarturi, s. n. 1. Rânduială, uzanță, tradiție, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ◊ Loc. adv. Pe șart = în ordine, pe rând. – Din tc. șart. substantiv neutrușart
SART, sarturi, s. n. Odgon de oțel sau de cânepă care servește la fixarea laterală a catargelor și la prinderea scărilor pentru urcarea pe acestea. – Din it. sarta. substantiv neutrusart
sart s. n., pl. sárturi substantiv neutrusart
sart n., pl. urĭ (it. sarte, sartie). Mar. Pl. Funiile care leagă catargu de copastie și care pot avea și trepte (adică pot fi întrebuințate și ca scărĭ). substantiv neutrusart
sart (-te), s. n. – Odgon. It. sarte (Candrea). substantiv neutrusart
SART, sarturi, s. n. Odgon de oțel sau de cânepă care servește la fixarea laterală a catargelor și la prinderea scărilor pentru urcarea pe acestea. – Din it. sarta. substantiv neutrusart
șart | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șart | șartul |
plural | șarturi | șarturile | |
genitiv-dativ | singular | șart | șartului |
plural | șarturi | șarturilor |