șarlatan definitie

ȘARLATÁN s.m. Pungaș, farsor, impostor. [< fr. charlatan, cf. it. ciarlatano < ciarlare – a flecări, a trăncăni]. substantiv masculinșarlatan

ȘARLATÁN s. m. om necinstit, care înșală buna-credință a cuiva; pungaș, escroc, impostor. (< fr. charlatan) substantiv masculinșarlatan

șarlatán (șarlatáni), s. m. – Pungaș, escroc. – Mr. șarlatan. Fr. charlatan. – Der. șarlatanie, s. f. (escrocherie, pungășie); șarlatanism, s. n., din fr. charlatanisme. Mr., prin intermediul ngr. τσαρλατάνος. substantiv masculinșarlatan

*șarlatán, -că s. (fr. charlatan, d. it. ciarlatáno, care vine d. ciarlare, a vorbi cu enfază [!]). Înșelător, mincinos, exploatator al credulitățiĭ poporuluĭ: Tabarin (un Francez mort la 1633) a fost un mare șarlatan, avem și noĭ mariĭ noștri șarlatanĭ. substantiv masculinșarlatan

șarlatán s. m., pl. șarlatáni substantiv masculinșarlatan

șarlatan m. 1. cel ce exploatează credulitatea publicului; 2. fig. cel ce caută a impune: șarlatan politic. substantiv masculinșarlatan

ȘARLATÁN, șarlatani, s. m. Persoană necinstită care înșală buna-credință a cuiva; farsor; escroc. – Din fr. charlatan. substantiv masculinșarlatan

ȘARLATANÉSC, -EÁSCĂ, șarlatanești, adj. (Rar) De șarlatan, făcut cu scopul de a înșela. – Șarlatan + suf. -esc. substantiv masculinșarlatanesc