ȘARJÁ vb. I. 1. tr. (Mil.) A ataca puternic, cu avânt (mai ales călare, cu sabia sau cu lancea). 2. intr. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. charger]. adjectivșarja
ȘARJÁ vb. I. 1. tr. (Mil.) A ataca puternic, cu avânt (mai ales călare, cu sabia sau cu lancea). 2. intr. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. charger]. verb tranzitivșarja
ȘARJÁ vb. I. tr. a efectua o șarjă (I, 1). II. intr. a înfățișa (ceva) într-o formă caricaturală, exagerată. (< fr. charger) verb tranzitivșarja
șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd verb tranzitivșarja
șarjà v. 1. a încărca o armă de foc; 2. a ataca cu impetuozitate. verb tranzitivșarjà
ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger. verb tranzitivșarja
*șarjez v. tr. (fr. charger. V. încarc). Atac impetuos, năvălesc cu furie, mă arunc cu toată greutatea: călărimea șarjă dușmanu. verb tranzitivșarjez
șarjat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șarjat | șarjatul | șarjată | șarjata |
plural | șarjați | șarjații | șarjate | șarjatele | |
genitiv-dativ | singular | șarjat | șarjatului | șarjate | șarjatei |
plural | șarjați | șarjaților | șarjate | șarjatelor |