șarg (șárgă), adj. – Tărcat, roșcat deschis. Mag. sárga „galben” (Cihac, II, 627; Tiktin). adjectiv șarg
șarg, -ă adj. (ung. sárga, galben). Cu păru cam galben și cu coama și coada maĭ închisă, vorbind de caĭ: caĭ șargĭ. adjectiv șarg
șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge adjectiv șarg
șarg a. Mold. cu părul galben spălăcit, cu coama mai închisă decât părul: pe un cal șarg încălecat AL. [Ung. SÁRGA, galben]. adjectiv șarg
ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga. adjectiv șarg
sîrg n. (ung. szorgas, mare grabă, szorgolni, a sîrguĭ, d. vsl. usrŭdite, osîrdie). Vechĭ. De sîrg orĭ (maĭ exact) desîrg, degrabă, grabnic, urgent: purceseră desîrg. -Și cu sîrg. invariabil sîrg
sârg n. grabă, numai în locuțiunea de sârg, de grabă: veseli de sârg porniră NEGR. [Ung. SZOROG]. invariabil sârg
sîrg s. n. – Silință, străduință. Probabil din sl. usrŭdije „străduință”, cf. osîrdie, prin intermediul sb., cf. sb. srgati se „a se îngrămădi”, srg „prăjină pentru uscat rufele”, srdačka „mosorelul suveicii”. Pare a fi dubletul lui sîr,. s. n. (Banat, grijă), der. nisîruință, s. f. (Banat, neglijență). Explicația bazată pe mag. sürgős „grăbit”, care derivă tot din sl. usrŭdije (Cihac, II, 321; Gáldi., Dict., 96), este incertă. Der. sirgui, vb. (înv., a forța, a constrînge; înv., a se zori; refl., a-și da silința, a se forța); sîrguință (var. sîrguială), s. f. (silință, străduință); sîrguitor (var. sîrguincios), adj. (activ, harnic). invariabil sîrg
sârg s. n. invariabil sârg
SÂRG s. n. (Pop.; în loc. adv.) Cu (sau, reg., de, în) sârg = repede, iute; îndată, imediat. – Din magh. sürgös „grăbit”. invariabil sârg
| șarg | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | șarg | șargul | șargă | șarga |
| plural | șargi | șargii | șarge | șargele | |
| genitiv-dativ | singular | șarg | șargului | șarge | șargei |
| plural | șargi | șargilor | șarge | șargelor | |