reduceri si promotii 2018
Definitie șarbă - ce inseamna șarbă - Dex Online

șarbă definitie

șerb m. (lat. sĕrvus, rob, it. pg. servo, pv. ser, vfr. serf, sp. siervo. V. servitor). Vechĭ. Țăran supus unuĭ boĭer și alipit pămîntuluĭ pe care trăĭa și de pe care n´avea voĭe să se mute, nicĭ să dispună de persoana și de munca luĭ: șerbiĭ se numeaŭ în Țara Românească „rumânĭ”, în Moldova „vecinĭ”, și în Ardeal „ĭobagĭ”. – Fem. șarbă, pl. șerbe. V. român, vecin, ĭobag, răzăș. substantiv feminin șerb

șárbă și șearbă f., pl. șerbe (lat. sĕrva). Vechĭ. Femeĭa unuĭ șerb. substantiv feminin șarbă

șárbă (înv.) s. f., g.-d. art. șérbei; pl. șérbe substantiv feminin șarbă

sấrbă1 (dans) s. f., g.-d. art. sấrbei; pl. sấrbe substantiv feminin sârbă

sấrbă2 (limbă) s. f., g.-d. art. sấrbei substantiv feminin sârbă

sî́rbă f., pl. e (d. Sîrb). Un fel de cîntec și dans pop. pe măsura 2 4. V. horă. substantiv feminin sîrbă

SẤRBĂ, sârbe, s. f. (Mai ales art.) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Sârb + suf. -ă. substantiv feminin sârbă

SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau populației ei, privitor la Serbia sau la populația ei; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din scr. srb. substantiv masculin și feminin sârb

Sîrb, Sîrboáĭcă s. (vsl. srŭbinŭ, sîrb. Srb). Locuitor din Serbia. – Ca adj. corect e sîrbesc, nu sîrb ! substantiv masculin și feminin sîrb

sărb m. locuitor din Serbia. [Serb. SRB]. ║ a. sărbesc: limba sărbă. substantiv masculin și feminin sărb

sîrb (-bi), s. m. – Locuitor din Serbia. Sl. srŭbinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. șerb.Der. sîrbă, s. f. (varietate de oi; dans popular); sîrboaică, s. f. (femeie din Serbia); sîrbesc, adj. (propriu sîrbilor); sîrbește, adv. (în limba sîrbă; ca sîrbii). substantiv masculin și feminin sîrb

sârb adj. m., s. m., pl. sârbi; adj. f. sấrbă, pl. sấrbe substantiv masculin și feminin sârb

SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau sârbilor (1), privitor la Serbia ori la sârbi; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din sb. srb. substantiv masculin și feminin sârb

Sârbi m. pl. popor ce face parte din ramura Slavilor meridionali, formează cu Croații una și aceeaș națiune, deosebită numai sub raportul cultului (ortodox și catolic) și al alfabetului (cirilic și latin). substantiv masculin și feminin sârbi

*sấrbo-croát (dintre sârbi și croați) (-cro-at) adj. m., pl. sấrbo-croáți; f. sấrbo-croátă, pl. sấrbo-croáte substantiv masculin și feminin sârbo-croat

sărba f. horă țărănească, importată din Serbia. temporar sărba

sărba f. horă țărănească, importată din Serbia. temporar sărba

sărbéz, a -á v. intr. (din serbez, forma vestică, rară și ĭa, d. lat. servare, a conserva, a păstra; it. serbare, pv. vcat. vsp. servar. V. con-serv). Țin o sărbătoare: a sărba învierea Domnuluĭ. temporar sărbez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului șarbă

șarbă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șarbă șarba
plural șerbe șerbele
genitiv-dativ singular șerbe șerbei
plural șerbe șerbelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z