șarbă definitie

credit rapid online ifn

șerb m. (lat. sĕrvus, rob, it. pg. servo, pv. ser, vfr. serf, sp. siervo. V. servitor). Vechĭ. Țăran supus unuĭ boĭer și alipit pămîntuluĭ pe care trăĭa și de pe care n´avea voĭe să se mute, nicĭ să dispună de persoana și de munca luĭ: șerbiĭ se numeaŭ în Țara Românească „rumânĭ”, în Moldova „vecinĭ”, și în Ardeal „ĭobagĭ”. – Fem. șarbă, pl. șerbe. V. român, vecin, ĭobag, răzăș. substantiv femininșerb

șárbă și șearbă f., pl. șerbe (lat. sĕrva). Vechĭ. Femeĭa unuĭ șerb. substantiv femininșarbă

credit rapid online ifn

șárbă (înv.) s. f., g.-d. art. șérbei; pl. șérbe substantiv femininșarbă

sấrbă1 (dans) s. f., g.-d. art. sấrbei; pl. sấrbe substantiv femininsârbă

sấrbă2 (limbă) s. f., g.-d. art. sấrbei substantiv femininsârbă

sî́rbă f., pl. e (d. Sîrb). Un fel de cîntec și dans pop. pe măsura 2 4. V. horă. substantiv femininsîrbă

SẤRBĂ, sârbe, s. f. (Mai ales art.) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Sârb + suf. -ă. substantiv femininsârbă

SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau populației ei, privitor la Serbia sau la populația ei; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din scr. srb. substantiv masculin și femininsârb

Sîrb, Sîrboáĭcă s. (vsl. srŭbinŭ, sîrb. Srb). Locuitor din Serbia. – Ca adj. corect e sîrbesc, nu sîrb ! substantiv masculin și femininsîrb

sărb m. locuitor din Serbia. [Serb. SRB]. ║ a. sărbesc: limba sărbă. substantiv masculin și femininsărb

sîrb (-bi), s. m. – Locuitor din Serbia. Sl. srŭbinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. șerb.Der. sîrbă, s. f. (varietate de oi; dans popular); sîrboaică, s. f. (femeie din Serbia); sîrbesc, adj. (propriu sîrbilor); sîrbește, adv. (în limba sîrbă; ca sîrbii). substantiv masculin și femininsîrb

sârb adj. m., s. m., pl. sârbi; adj. f. sấrbă, pl. sấrbe substantiv masculin și femininsârb

SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau sârbilor (1), privitor la Serbia ori la sârbi; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din sb. srb. substantiv masculin și femininsârb

Sârbi m. pl. popor ce face parte din ramura Slavilor meridionali, formează cu Croații una și aceeaș națiune, deosebită numai sub raportul cultului (ortodox și catolic) și al alfabetului (cirilic și latin). substantiv masculin și femininsârbi

*sấrbo-croát (dintre sârbi și croați) (-cro-at) adj. m., pl. sấrbo-croáți; f. sấrbo-croátă, pl. sấrbo-croáte substantiv masculin și femininsârbo-croat

sărba f. horă țărănească, importată din Serbia. temporarsărba

sărba f. horă țărănească, importată din Serbia. temporarsărba

sărbéz, a -á v. intr. (din serbez, forma vestică, rară și ĭa, d. lat. servare, a conserva, a păstra; it. serbare, pv. vcat. vsp. servar. V. con-serv). Țin o sărbătoare: a sărba învierea Domnuluĭ. temporarsărbez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișarbă

șarbă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șarbă șarba
plural șerbe șerbele
genitiv-dativ singular șerbe șerbei
plural șerbe șerbelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z