șarampói (șarampói), s. m. – (Mold.) Stîlp, țăruș, bulumac. – Var. Banat șărămpău. Mag. sarmapó (Tiktin), cf. sb. šarampov „șanț”. substantiv masculinșarampoi
șarampóĭ m. (ung. sarampó, sorompó, barieră [d. germ. schranke, barieră], de unde și turc. șaranpol, palisadă, și sîrb. šarampov). Nord. Par: șarampoiĭ unuĭ gard de nuĭele. – Și -mpăŭ, în Trans. șorompăŭ, pl. ăĭe. substantiv masculinșarampoĭ
șarampói (reg.) s. m., pl. șarampói, art. șarampóii substantiv masculinșarampoi
ȘARAMPÓI, șarampoi, s. m. (Reg.) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompó. substantiv masculinșarampoi
șarampoi | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șarampoi | șarampoiul |
plural | șarampoi | șarampoii | |
genitiv-dativ | singular | șarampoi | șarampoiului |
plural | șarampoi | șarampoilor |