reduceri si promotii 2018
Definitie șapte - ce inseamna șapte - Dex Online

șapte definitie

șápte num. – Număr între șașe și opt. – Var. Mold. șepte. Mr. șapte, megl. șapti, istr. sǫpte. Lat. sĕptem (Pușcariu 1514; REW 7830), cf. vegl. sapto, it. sette, prov., cat. set, fr. sept, sp. siete, port. sete.Der. șeptar, s. m. (carte de joc de șapte puncte); înșeptit, adj. (multiplicat cu șapte); șeptime, s. f. (a șaptea parte). substantiv neutru șapte

șápte num. cardinal (lat. sĕptem, vgr. ῾eptá, scr. saptan, got. sibun, germ. sieben; it. sette, pv. cat. set, fr. sept, sp. siete, pg. sete). Vest. Șase plus unu: săptămîna are șapte zile. S. m. Număru saŭ cifra 7: un 7, doĭ 7 saŭ doĭ de 7. – În est lit. șepte, pop. șăptĭ. substantiv neutru șapte

șápte num.; 7/VII substantiv neutru șapte

șapte num. număr ce vine imediat după șase. [Mold. Tr. șepte = lat. SEPTEM]. substantiv neutru șapte

ȘÁPTE num. card., s. m. 1. Num. card. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. ◊ (Adjectival) Au trecut șapte ani de atunci. (Expr.) A lua șapte piei de pe om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie. ◊ (Substantivat) Scrie un șapte. (Expr.) Bea (sau mănâncă) cât șapte = bea (sau mănâncă) foarte mult. A nu (se) da pe șapte = a (se) considera mai bun, mai capabil etc., decât mulți alții. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul șapte. ◊ (în componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șapte ori pe atâta. ◊ (în componența numeralului distributiv corespunzător) Le dă câte șapte pâini. 2. S. m. Compus: (Bot.) Șapte-degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze dințate și cu flori purpurii (Comarum palustre). [Var.: (reg.) șépte num. card.] – Lat. septem. substantiv neutru șapte

Macabei m. pl. familie iudee din care mai mulți membri s’au ilustrat în sec. II a. Cr.: IUDA MACABEU, recuceri Ierusalimul și peri în luptă (167-160); SIMON MACABEU, alungă pe Sirieni, făcu alianță cu Romanii și muri asasinat de ginerele său Ptolomeu (135). ║ (Cei șapte), numele a 7 frați martirizați sub Antioh Ephiphane (168). ║ numele a două cărți biblice în cari se relatează istoria Macabeilor. substantiv neutru macabei

șapte ochi expr. șeptar, carte de joc marcată cu numărul șapte. substantiv neutru șapteochi

șápte súte num.; 700/DCC substantiv neutru șaptesute

a mânca cât doi / cât șapte / cât zece expr. a mânca foarte mult. substantiv neutru amâncacâtdoi

șápte-dégete (plantă) s. m. substantiv neutru șapte-degete

Șapte-Turnuri n. pl. numele închisorii turcești Ediculea. substantiv neutru șapteturnuri

Minuni ale Lumii (Cele șapte) f. pl. operele cele mai remarcabile ale antichității cari au excitat admirațiune mai mult decât celelalte, și anume: Piramidele Egiptului, Grădinile suspendate din Babilon, Farul din Alexandria, Jupiter Olimpianul de Phidias, Colosul dela Rhodos, Mormântul lui Mausol și Templul Dianei din Ephez. substantiv neutru minunialelumii

a avea șapte vieți expr. a scăpa viu și nevătămat din multe situații critice substantiv neutru aaveașaptevieți

a sta cu fundul în două / șapte luntri expr. 1. a fi oportunist. 2. a nu ști ce vrea. substantiv neutru astacufundulîndouă

a umbla pe șapte cărări expr. a fi beat. substantiv neutru aumblapeșaptecărări

*péște-cu-șápte-núme (specie de pești) s. m., pl. pești-cu-șápte-núme substantiv neutru pește-cu-șapte-nume

a nu avea cei șapte ani de acasă expr. a fi prost crescut substantiv neutru anuaveaceișapteanideacasă

a da șapte degete și-o fugă bună expr. a fura din buzunare. substantiv neutru adașaptedegeteșiofugăbună

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului șapte

șapte   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șapte șaptele
plural
genitiv-dativ singular șapte șaptelui
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z