șapcaliu, șapcalii s. m. 1. persoană care poartă șapcă 2. om prost substantiv masculin șapcaliu
șapcalíŭ m. (turc. șapkaly, purtător de capelă, de pălărie, Eŭropean). Rar. Purtător de șapcă. substantiv masculin șapcaliŭ
ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. șapkali. substantiv masculin șapcaliu
| șapcaliu | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șapcaliu | șapcaliul |
| plural | șapcalii | șapcaliii | |
| genitiv-dativ | singular | șapcaliu | șapcaliului |
| plural | șapcalii | șapcaliilor | |