ȘÁNTUNG s.n. Țesătură de mătase naturală. [< fr. chantoung, cf. Șan-Tung – provincie din China]. substantiv neutru șantung
ȘÁNTUNG s. n. țesătură de mătase naturală, din fire de grosime neuniformă, care ies în relief. (< fr. chantoung) substantiv neutru șantung
șántung s. n., (sorturi) pl. șántunguri substantiv neutru șantung
ȘÁNTUNG, (2) șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. – Din fr. chantoung. substantiv neutru șantung
| șantung | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șantung | șantungul |
| plural | șantunguri | șantungurile | |
| genitiv-dativ | singular | șantung | șantungului |
| plural | șantunguri | șantungurilor | |